Paddy Hopkirk: gentleman, legendă cu Mini clasic şi al cincilea Beatle

Bucureşti/München. Ford Falcon era propulsat de un motor cu opt cilindri şi avea un avans de 17 secunde. Paddy Hopkirk pusese o cutie de caviar în lada cu scule a maşinii sale Mini Cooper S şi tocmai dovedise "Noaptea Cuţitelor Lungi" după un pilotaj nebunesc. În 1964, Raliul Monte Carlo Rally încă era o aventură veritabilă pentru toţi piloţii din competiţie, iar spectacolul era transmis în direct la televizor. Era perioada când constructorii auto din întreaga lume au descoperit raliurile ca scena perfectă pentru prezentarea modelelor lor. În consecinţă, automobilele din clase diferite de masă şi performanţă au concurat unele împotriva celorlalte, cu o formulă de handicap ce oferea compensare potrivită când se acordau puncte. Când Hopkirk, acum în vârstă de 87 de ani, vorbeşte despre turul său de forţă la comenzile clasicului Mini cu numărul de concurs 37, fascinaţia motorsportului clasic prinde viaţă imediat.

Hopkirk păstrează entuziasmul puternic pentru caracteristicile de condus la modelului Mini clasic. "Mini a fost o maşină foarte avansată. Tracţiunea faţă şi motorul dispus transversal în faţă prezentau avantaje importante, la fel ca faptul că maşina era mică având în vedere că drumurile erau înguste şi cu multe viraje", explică pilotul nord-irlandez în timp ce rememorează cea mai mare victorie a sa. Când ne întâlnim la poalele Col de Turini, el s-a strecurat cu abilitate la volanul clasicului Mini. De această dată maşina a fost decorată în culoarea British Racing Green, nu era zăpadă pe caroserie şi dispuneam de timp suficient pentru a admira peisajul magnific şi priveliştea Monte Carlo ce se întrezărea în vale. Dar Hopkirk încă găseşte trasa ideală imediat şi scoate clasicul Mini din viraj distrându-se teribil şi cu acceleraţia la podea. Plăcerea condusului revine imediat, alături de amintirile concursului de acum 56 de ani.

Caviarul din maşină provenea de la Minsk şi are o poveste specială. În iarna anului 1964, Hopkirk şi navigatorul său englez Harry Liddon au luat startul din Minsk pentru Raliul Monte Carlo, care la acea vreme începea cu un parcurs de concentrare din nouă oraşe europene diferite. Cele şase Mini de uzină şi celelalte maşini din platoul de concurs s-au reunit la Rheims (Franţa). La acea vreme, Patrick "Paddy" Hopkirk putea deja să privească retrospectiv la o carieră impresionantă în care câştigase curse coastă şi fuse câştigător de cinci ori al Circuit of Ireland. Hopkirk atrăsese atenţia şi în Tulip Rally găzduit de Olanda, în Raliul Alpin Austria şi Raliul Safari. În 1962, el trecuse linia de sosire al treilea în clasamentul general al Raliului Monte Carlo, la comenzile unui Sunbeam Rapier. Şi pentru că avea un desoebit simţ pentru aventură şi nu pilotase niciodată pe drumurile din URSS, Hopkirk s-a înregistrat voluntar în 1964 să înceapă cursa la Minsk. La acea vreme Raliul Montercarlo includea şi o parte de navigaţie pe traseuri de mii de kilometri cu plecări din mai multe regiuni din Europa.

"Paddy" a pornit bine şi pe drumurile naţionale din Franţa s-a dezvoltat rapid un duel între Hopkirk, aflat la comenzile Mini Cooper S, şi pilotul suedez Bo Ljungfeldt, la volanul unui Ford Falcon. Momentul culminant a fost la Monte Carlo, pe faimosul Col de Turini, aici avea să se stabilească câştigătorul. În ziua anterioară a fost o ninsoare puternică, iar acest lucru a încetinit semnificativ maşinile mai grele şi mai puternice ale rivalilor. În aceste condiţii dificile micul challenger nu a fost afectat. Hopkirk povesteşte: "Mini a evoluat deosebit de bine pe coborâre, iar probele erau toate cu suişuri şi coborâşuri, aşa că tot ce pierdeam pe urcare, recuperam pe coborâre".

Totul a fost trecut prin formula de handicap. Ljungfeldt a obţinut 17 secunde pe timpul "Nopţii Cuţitelor Lungi" şi a câştigat un avans de o jumătate de minut pe circuitul final de pe circuitul de Grand Prix, dar acest lucru nu a fost suficient pentru a-l detrona pe Paddy Hopkirk din poziţia sa de lider în clasamentul general. La linia de sosire, a trecut ceva timp până când toţi timpii au fost comparaţi şi toate punctele au fost calculate. În cele din un Mini clasic obţinea prima victorie în clasamentul general al Raliului Monte Carlo.

Lovitura surprinzătoare a obţinut recunoaştere la nivel mondial şi au urmat sărbători febrile în Marea Britanie. Clasicul Mini a devenit o legendă a motorsportului, iar Paddy Hopkirk a devenit peste noapte cel mai apreciat pilot de raliuri din Regatul Unit. După ceremonia de premiere, pilotul şi maşina au fost repatriaţi în Marea Britanie, unde au fost protagonişti ai emisiunii TV foarte populară la acea vreme, "Sunday Night at the London Palladium". Fanii, vedetele şi chiar guvernul britanic au trimis telegrame de felicitare. Cele mai preţioase amintiri ale lui Hopkirk includ şi un card cu autograf de la Beatles cu mesajul: "Acum eşti unul dintre noi, Paddy!".

Mini Cooper S a continuat să domine Raliul Monte Carlo în anii următori. Coechipierii finlandezi ai lui Hopkirk, Timo Mäkinen şi Rauno Aaltonen - clasaţi pe locurile al patrulea, respectiv al şaptelea în 1964 -, au dus Mini Cooper S spre victorie în clasamentul general la ediţiile din 1965, respectiv 1967. Fanii raliurilor i-au botezat "Cei trei muschetari". În 2010, toţi au fost incluşi, ca primi membri, în "Rally Hall of Fame" din Finlanda.

În 1967, Hopkirk a ocupat locul al şaselea în clasamentul general, iar anul următor a încheiat "Monte" pe poziţia a cincea. Cu toate acestea, a fost inevitabil ca aventura strălucită a micuţelor maşini britanice să aibă şi un final, în special pentru că adversarii a lucrat intens la dezvoltarea modelelor proprii. Hopkirk a trecut la volanul altor modele şi a câştigat mai multe curse, inclusiv Raliul Acropole. În 1968, Paddy Hopkirk şi-a evidenţiat reputaţia de sportiv corect şi gentleman în Maratonul Londra-Sydney, când el şi navigatorul Tony Nash au oprit maşina Austin, care se afla la conducerea cursei, pentru a salva un alt echipaj din maşina lor cuprinsă de flăcări în urma unui accident serios.

La începutul anilor '70, Paddy Hopkirk s-a retras din raliurile profesioniste şi şi-a clădit o carieră în Irlanda de Nord natală ca importator auto şi vânzător de accesorii comercializate sub brandul ce-i purta numele. De asemenea, a fost implicat în relansarea mărcii MINI în calitate de consultant al BMW Group. Veteranul pilot de raliuri se implică şi în prezent într-o varietate de activităţi onorifice. În timpul carierei sale de pilot, Hopkirk a sprijinit un număr mare de campanii de siguranţă rutieră şi este implicat şi acum ca ambasador pentru organizaţia caritabilă IAM RoadSmart. Angajamentul său include şi poziţia din Consiliului de Administraţie al British Racing Drivers' Club şi sprijinirea WheelPower, o asociaţie dedicată promovării sportului în scaun cu rotile. În 2016, Paddy Hopkirk a primit titlul Membru al Ordinului Imperiului Britanic din partea Prinţesei Anne.