BMW Tate Live: repere 2012-2016

Bucureşti/Londra. BMW Tate Live este un parteneriat internaţional major între BMW şi Tate, al cărui obiectiv este evidenţierea rolului important pe care experimentele live îl au în istoria artei şi în rândul artiştilor ce lucrează în prezent. Parteneriatul a început în 2012, cu primul program de performance art din lume ce a fost creat pentru transmisiuni online live, şi a evoluat într-o serie continuă de reprezentaţii ce se desfăşoară la Tate Modern. Programul a prezentat peste 35 de artişti - fie în curs de afirmare, fie nume consacrate în lume. Reprezentaţiile au un rol din ce în ce mai important în viziunea pe care Tate Modern o are pentru viitorul muzeului şi, din 2017, va lua forma unei expoziţii anuale BMW Tate Live la Tanks.

Frances Morris, directorul Tate Modern, a declarat: „Parteneriatul nostru cu BMW a început în 2012 cu primul program de performance art din lume ce a fost creat pentru transmisiuni online. Programul a evoluat de-a lungul următorilor patru ani - atât de mult încât acum ne aflăm în poziţia de a găzdui prime expoziţie din istoria Tate dedicată artei live, ca o recunoaştere a rolului principal pe care îl joacă în muzeu. Până acum reprezentaţiile BMW Tate Live au atras peste o jumătate de milion de vizitatori. Suntem încântaţi că reprezentaţiile obţin recunoaşterea pe care o merită şi aşteptăm cu nerăbdare ca în anii următori să oferim o platformă pentru mult mai mulţi artişti ce lucrează în acest mediu."

Performance Room
Componenta inaugurală a parteneriatului, BMW Tate Live: Performance Room, a fost o serie de pionierat de comisioane online live care a ajuns la un public internaţional pe toate meridianele lumii, atrăgând peste 300.000 de vizitatori. Reprezentaţiile au avut loc într-un cadru închis la Tate Modern şi au putut fi vizualizare exclusiv prin live stream pe site-ul şi canalul YouTube ale Tate. În timpul reprezentaţiilor, audienţa globală a fost încurajată să discute cu ceilalţi vizitatori prin intermediul social media şi să pună întrebări artiştilor şi curatorilor în sesiunile Q&A ce au urmat spectacolelor. Fiecare reprezentaţie a fost arhivată şi este disponibilă pentru a fi văzută online.

Pablo Bronstein a declarat: "Te-ai fi aşteptat ca reprezentaţii experimentale, complicate şi dificile să aibă loc mai întâi în instituţii mai mici, apoi să-şi facă loc gradual spre Tate. Dar, cu lucruri precum BMW Tate Live: Performance Room, vezi la Tate cele mai naturale şi mai ciudate lucruri înainte să le vezi oriunde altundeva".

Lista artiştilor participanţi: Jérôme Bel (22 martie 2012), Pablo Bronstein (26 aprilie 2012), Emily Roysdon (31 mai 2012), Harrell Fletcher (28 iunie 2012), Joan Jonas (28 februarie 2013), Liu Ding (16 mai 2013), Meiro Koizumi (13 iunie 2013), Nicoline van Harskamp (19 septembrie 2013), Ragnar Kjartansson (24 octombrie 2013), Daniel Linehan (12 decembrie 2013), Cally Spooner (27 februarie 2014), Spatial Confessions (22 mai 2014), Selma şi Sofiane Ouissi (18 septembrie 2014), Alexandra Bachzetsis (23 octombrie 2014), Nora Schultz (11 decembrie 2014), Mary Reid Kelley (19 noiembrie 2015), Otobong Nkanga (26 noiembrie 2015), Naufus Ramírez-Figueroa (3 decembrie 2015) şi Michael Smith (10 decembrie 2015).

Reprezentaţii la Tate Modern
Datorită BMW Tate Live, Tate Modern a avut ocazia de a găzdui o mare varietate de reprezentaţii majore în galerie, ceea ce a atras peste o jumătate de milion de vizitatori. Aceste evenimente au explorat numeroasele modalităţi în care artiştii utilizează performance art, în acelaşi timp abordând şi rolul în schimbare al muzeului ca spaţiu pentru întâlniri şi participări live. Tanks a găzduit multe dintre aceste lucrări, inclusiv Silver Action a lui Suzanne Lacy, în care sute de femei cu vârsta de peste 60 de ani s-au reunit pentru a-şi împărtăşi poveştile, sau instalaţia de film captivantă a lui Charles Atlas, care era activată de dansatori şi artişti. Programul a adus şi evenimente la scară largă la Turbine Hall, precum carnavalul interior Up Hill Down Hall, care combina costume, design arhitectural, muzică live, DJs şi performance art. Tate Modern a fost transformat într-un muzeul al dansului de către coregraful Boris Charmatz, cu dansatori răspândiţi printre colecţiile expuse şi participarea în masă a audienţei la Turbine Hall în 2015.

Lista artiştilor şi proiectelor: Suzanne Lacy (3 februarie 2013), Charles Atlas şi Colaboratorii (19-28 martie 2013), Isidoro Valcárcel Medina (4 octombrie 2013), Laboratoire Agit-Art (29 noiembrie 2013), Cally Spooner (21 ianuarie 2014), Tim Etchells şi FormContent (30 ianuarie 2014), Joëlle Tuerlinckx (4 şi 5 aprilie 2014), Bojana Cvejić şi Colaboratorii (21-24 mai 2014), Up Hill Down Hall - Un Carnaval Indoor (23 august 2014), Muzeul Dansului (15 şi 16 mai 2015) şi Paulina Olowska (21, 23 şi 25 septembrie 2015).

Discuţii şi ateliere
De asemenea, BMW Tate Live a inclus şi o serie de evenimente publice, discuţii şi ateliere care au reflectat programul de reprezentaţii. Acestea au variat de la un simpozion privind practicile artei contemporane în Africa, până la un grup de discuţii despre viitorul artei live, oferind şi şansa de a asculta artişti precum Boris Charmatz şi Paulina Olowska vorbind despre reprezentaţiile lor la Tate Modern. Programul a devenit şi o rampă de lansare pentru Thought Workshops, o serie de proiecte în care participanţii au extins discuţiile în domenii dincolo de arta propriu-zisă, precum societatea, educaţia, politica şi identitatea. Punctul culminant a fost un eveniment ce a inclus figuri dintr-o arenă culturală mai vastă precum Shami Chakrabarti, Owen Jones şi Ben Okri.

Lista evenimentelor şi participanţilor: Experience as Institution (29 noiembrie 2013, cu Elizabeth Harney, Clementine Deliss, Simon Njami, Elvira Dyangani Ose, Jan Goossens şi Neo Muyanga), If you had a year to change something, what would you do? (1 martie 2014, cu Shami Chakrabarti, Owen Jones, Ben Okri, Matthew Herbert şi John McGrath), On Liveness (10 aprilie 2014, cu Cally Spooner, Philip Auslander, Fiona Templeton şi Chantal Pontbriand), On Publicness (29 septembrie 2014, cu Jen Harvie, Chantal Mouffe, Santiago Sierra şi Claire Tancons), On Mediated Experience (27 octombrie 2014, cu Pablo Bronstein, Lynn Hershman Leeson, Lois Keidan, Lev Manovich şi Capucine Perrot), The Future of Live (1 decembrie 2014, cu Charles Aubin, Defne Ayas şi Barbara Clausen), Museums: The Artists’ Creation (12 mai 2015, cu Boris Charmatz, Simon Fujiwara, Dayanita Singh şi Grant Watson), On Stage/Off Stage: Performance and the Theatrical (31 octombrie 2015, cu Paulina Olowska, Michal Kobialka Thomas Oberender şi Berliner Festspiele). 

Noul Tate Modern
Când nou Tate Modern a fost inaugurat în iunie 2016, rolul tot mai important al performance art a fost o latură importantă a viziunii muzeului. Deschiderea a fost sărbătorită cu trei săptămâni de reprezentaţii live în cadrul programului BMW Tate Live, pe parcursul cărora un număr-record de vizitatori - 500.000 - au fost prezenţi în galerie. Cinci reprezentaţii din colecţie au fost găzduite intermitent prin clădire, inclusiv Tatlin’s Whisper #5 (2008) a lui Tania Bruguera şi This is Propaganda (2002) a lui Tino Sehgal. Tanks a găzduit o expoziţie mixtă a trei "sculpturi active" importante din anii '60, prin care vizitatorii se puteau plimba sau puteau fi rearanjate, alături de două noi proiecte de muzică şi interpretare: Tarek Atoui a creat un tablou sonor evolutiv cu zece instrumente concepute special, în timp ce grupul de actori condus de Alexandra Pirici şi Manuel Pelmuş au pus în scenă versiuni live ale unor opere de artă cunoscute. 

Lista artiştilor şi lucrărilor: Tarek Atoui (The Reverse Collection), Alexandra Pirici şi Manuel Pelmuş (Public Collection Tate Modern), Robert Morris (Untitled 1965, reconstructed 1971), Rasheed Araeen (Zero to Infinity 1968-2007), Charlotte Posenenske (Mobile Walls 1967–8, replicas 2016), Tania Bruguera (Tatlin’s Whisper #5 2008), David Lamelas (Time 1970), Roman Ondák (Good Feelings in Good Times 2003), Amalica Pica (Strangers 2008), Tino Sehgal (This is Propaganda 2002).

Biografii

Frances Morris
Frances Morris (născută în 1958) a preluat postul de director al Tate Modern în aprilie 2016, iar anterior a fost director al Colecţiei de Artă Internaţională de la Tate. Ea a avut un rol important în reimaginarea colecţiei Tate şi dezvoltarea audienţei sale internaţionale. Frances a fost coresponsabilă pentru prezentarea iniţială a expoziţiilor colecţiilor de deschidere de la Tate Modern în 2000 şi a fost curator al mai multor expoziţii emblematice, inclusiv numeroase retrospective majore ale unor artiste precum Louise Bourgeois (2007), Yayoi Kusama (2012) şi Agnes Martin (2015). Este membru al Consiliului de Administraţie al Fruitmarket Gallery (Edinburgh), la CIMAM şi membru al Comitetului Consultativ al Muzeului Serralves de Artă Contemporană din Porto.

Achim Borchardt-Hume
Achim Borchardt-Hume (născut în 1965) a fost director de expoziţii Tate Modern încă din noiembrie 2012. În cadrul Tate Modern, el a supervizat programul ambiţios de expoziţii, proiecte, reprezentaţii şi film, extinzând domeniul internaţional şi varietatea de artă prezentată în muzeu. De asemenea, a fost curator al unor expoziţii majore ale diferiţilor artişti precum Mark Rothko (2008), Kazimir Malevich (2014) şi Robert Rauschenberg (2016). Anterior, a fost curator-şef la Galeria Whitechapel, în perioada 2009-2012, şi a lucrat la Galeria Barbican & Serpentine. Este membru al Consiliului de Administraţie al galeriei londoneze PEER şi al Consiliului Consultativ al Fundaţiei Generali din Viena şi Salzburg.

Catherine Wood
Catherine Wood (născută în 1973) este curator executiv International Art (Performance) în cadrul Tate Modern. Ea a condus programul live divers al Tate Modern încă de la începutul său în 2003, organizând peste 200 de reprezentaţii, dar a şi conceput colecţia Tate pentru a include lucrări de artă interpretativă. De asemenea, a fost co-curator de expoziţii, printre care The World as a Stage (2007) şi Pop Life (2009), precum şi al programului de deschidere pentru Tanks, Art in Action (2012). Anterior, ea a lucrat la Barbican Art Gallery, între 1998 şi 2002, iar în prezent este administrator al spaţiului non-profit Studio Voltaire din Londra.

Andrea Lissoni
Andrea Lissoni (născut în 1970) este curator executiv International Art (Film) în cadrul Tate Modern. A fost responsabil pentru expoziţii, achiziţii şi prezentări de filme şi lucrări cu imagini în mişcare încă de când s-a alăturat Tate în 2014, inclusiv programul inovator de film în renovatul Starr Cinema. De asemenea, a fost curator pentru instalaţii majore, de la lucrarea multiecran a lui Apichatpong Weerasethakul din Tanks, până la Hyundai Commission a lui Philippe Parreno pentru Turbine Hall. Anterior a fost curator la Hangar Bicocca şi profesor la Accademia di Brera în Milano, iar în prezent face parte din Consiliul de Administraţie ale Film London şi cel al EYE Prize (Amsterdam).

Thomas Girst
Thomas Girst (născut în 1971), absolvent al unui doctorat, este istoric de artă şi director pentru angajamente culturale în cadrul BMW Group. Din 2003, el este responsabil pentru o multitudine de parteneriate pe termen lung în domeniile artei, muzicii, designului şi arhitecturii cu instituţii majore, precum şi artişti din lumea întreagă. A fost corespondent cultural pentru cotidianul german Tageszeitung (1999-2003), editor fondator al antologiei de artă şi literatură internaţională "Die Aussenseite des Elementes" (1991-2003) şi director de cercetare al Laboratorului de Cercetare în Ştiinţa Artei din New York (1998-2003). Girst predă şi continuă să scrie cărţi. A primit premiul internţional "European Cultural Manager of the Year" în 2016.