De la deschiderea oficială din 18 mai 1973, sediul central BMW Group
a devenit un simbol incontestabil al istoriei arhitecturale şi o
trăsătură caracteristică pentru panorama din München şi imaginea
corporate a companiei. În primăvara 2013, la 40 de ani de al
încheierea construcţiei, un juriu de specialişti a votat complexul de
clădiri - realizat de arhitectul Prof. Karl Schwanzer - printre cele
mai spectaculoase 15 sedii centrale de companie. Alături de turnul de
birouri - supranumit "Cei patru cilindri" -, un singur alt
sediu central de companie din Germania a ajuns pe lista întocmită de
portalul EMPORIS pentru date de clădiri şi proiecte de construcţii.
Turnul BMW şi complexul muzeal din vecinătate au reprezentat punctul
culminant al carierei de arhitect a lui Karl Schwanzer și au stabilit
şi noi puncte de reper în domeniul arhitecturii moderne de birouri la
începutul anilor '70. Designul arhitectului vienez a combinat o faţadă
impresionantă cu un concept de utilizare a spațiului interior inovator
şi flexibil. În conformitate cu conceptul "construit pentru
comunicare", cei „Patru cilindri" din München combină -
într-o manieră unică - beneficiile pragmatice ale funcţiei
administrative cu estetica arhitecturii.
Sediul central BMW şi complexul muzeal au primit statutul de clădire
monument în 1999 şi de mulţi ani sunt considerate un reper al oraşului
München. Prin BMW Welt, conceput în 2007 de renumitul arhitect Prof.
Wolf D. Prix, BMW Group a oferit un nou exemplu de dezvoltare urbană
pentru vizitatorii capitalei Bavariei pasionaţi de arhitectură,
tehnologie, design şi inovaţie.
Conceptul clădiri avea să îl afirme pe a Karl Schwanzer ca un mare
arhitect pe scena internațională. Celebra „Patru cilindri“ se remarca
încă de la început printr-un concept inovativ de construcție, cu
etajele suspendate de un pilon central. Forma inovativă cu secțiune de
trifoi cu patru foi propunea un concept inovativ de folosire a
spațiului și propunea birouri deschise, optimizate pentru linii de
comunicare scurte. Aceeași Turn BMW este legat și locul de naștere al
primului muzeu important dedicat mărcii, și acesta distingându-se
printr-un design de avangardă.
Primul proiect important de implicare culturală este legat tot de
Turnul BMW, cu seria de tablouri Roșu, Galben și Albastru, comandată
celebrului pictor german Gerhard Richter. Aceste tablouri se regăsesc
și acum în holul principal al clădirii.
Istoria clădirii vine și cu povestea oficială a logo-ului BMW
amplasat în vârful clădirii. Dacă inițial Primăria Orașului nu a
acordat acordul pentru instalarea acestuia, compania și-a asumat o
amendă de 110 000 mărci germane pentru montarea lui, valorificând
astfel la maxim prezența Parcului Olimpic din 1972 la numai câteva
sute de metri depărtare.
În final, renovarea din 2004, păstrează fața exterioară, dar vine cu
soluții noi de amenajare la interior și cu o nouă față pentru Muzeul
BMW, una deosebit de spectaculoasă.
1. Istorie
De-a lungul anilor '60, BMW a traversat o perioadă de expansiune fără
precedent. Volumele în continuă creştere trebuiau susținute și spaţiu
suplimentar pentru funcţiile administrative, precum şi facilităţi de
producţie suplimentare. În timp ce partea de producţie a fost extinsă
prin achiziţia Glas Automobilwerke din Dingolfing şi Landshut în 1966,
la München se înregistra un deficit de spaţiu de birouri. Chiar dacă
au fost adăugate clădirile de birouri deja existente la Uzina 1 din
München/Milbertshofen şi a fost creat mai mult spaţiu în imediata
vecinătate a fabricii, pur şi simplu nu era suficient pentru
extinderea necesară. În consecinţă, numeroase departamente
administrative au trebuit mutate în afara perimetrului uzinei.
Clădirile de birouri din München şi din jurul metropolei au fost
închiriate pentru personal, ceea ce însemna că aparatul administrativ
era împrăştiat prin oraş. În cele din urmă, această situaţie a forţat
compania să recunoască necesitatea unei clădiri de birouri dedicată în
incinta uzinei, al cărei obiectiv este recentralizarea organizarea administrativă.
Caiet de sarcini şi competiţia de proiecte
Wilhelm Hermann Gieschen - director responsabil pentru producţie
între 1961 şi 1971 - a prezentat primele planuri pentru noua clădire
administrativă din Dostlerstrasse la şedinţa Consiliului Director din
14 iunie 1966. Prin urmare, Gieschen a fost iniţiatorul acestei
construcţii şi din acel moment a devenit membrul Consiliului Director
responsabil pentru toate măsurile legate de noua clădire.
Un teren pentru noua clădire administrativă a fost identificat la sud
de uzina BMW. Avea o suprafaţă de 28.210 m² şi era situat pe
Dostlerstrasse, în imediata vecinătate a intrării principale în uzina
BMW. Terenul alocat pentru acest bloc nou de birouri era nedezvoltat
la momentul planificării şi până în 1970 a fost utilizat ca parcare
auto pentru angajaţii uzinei BMW.
Conducerea executivă BMW a lansat o competiţie pentru a alege un
design pentru noul sediu central şi a invitat opt arhitecţi renumiţi
pentru diferite proiecte similare. Caietul de sarcini, publicat în
aprilie 1968, menţiona că noul complex de clădiri trebuie să includă -
pe lângă blocul de birouri - un pavilion separat pentru un centru de
calcul electronic şi o parcare auto supraetajată. Arhitectura
centrului administrativ, a centrului de calcul şi a parcării urma să
fie integrată cu cea de la periferia uzinei şi din afara ei - se crea
şi o sinteză arhitecturală cu clădirile administrative 71 şi 80, deja existente.
Planificarea spaţială a noii clădiri de birouri trebuia să ţină cont
şi de progresele tehnologice în administraţie şi producţie şi de
schimbările continue pe care acestea le aduc în fluxul de lucru.
Astfel, BMW căuta un design în care utilizarea spaţiului care putea fi
reconfigurat ușor, pentru a putea fi adaptat la noi cerințe și în
viitor. Suplimentar faţă de condiţiile stipulate funcționalitatea și
organizarea noii clădiri BMW, conducerea executivă dorea ca proiectul
trebuie să se remarce și pe plan arhitectural. Se punea accentul pe o
faţadă generoasă şi impresionantă vizual. În plus, accesul la sediul
central, care avea şi o gradină, trebuia să fie la fel de impunător.
Juriul a fost unitar asupra viziunii că noul complex administrativ
necesită dimensiuni şi un design care ar reflecta importanţa
companiei, dar s-ar îmbina şi cu restul arhitecturii din perimetrul
uzinei BMW. Aceasta consta din clădiri rezidenţiale, uzina BMW,
principalele intersecţii de trafic şi viitorul parc olimpic pentru
Jocurile din 1972.
După prezentarea proiectelor la 10 octombrie 1968, lista scurtă cu
doi competitori a cuprins un concept mai degrabă convenţional -
"o clădire cu şapte etaje, cu elemente prefabricate" -,
propus de Aktiengesellschaft für Industrieplanung (Societate pe
Acţiuni pentru Planificare Industrială), şi unul futurist înalt de
aproape 100 de metri - "structură suspendată" -, cu patru
elemente principale cilindrice, creat de arhitectul vienez Prof. Karl
Schwanzer. În viziunea juriului, ambele proiecte aveau puncte forte şi
dezavantaje, dar directorul de vânzări BMW, Paul Hahnemann, a
considerat că designul îndrăzneţ al lui Karl Schwanzer are potenţialul
de a deveni un reper arhitectural pentru BMW şi pentru München,
militând intern pentru punerea sa în aplicare. Pentru a convinge
Consiliul Director BMW, Consiliul de Administraţie şi principalii
acţionari de meritele designului lui Schwanzer, Hahnemann a realizat
un model funcţional al unui etaj integral, de forma frunzei de trifoi,
la scară 1:1, în studiourile cinematografice Bavaria. Efortul său a
fost recompensat în decembrie 1968, când conducerea BMW l-a mandatat
pe arhitectul vienez Prof. Karl Schwanzer să construiască noul sediu
central al concernului.
Turnul BMW: arhitectură şi design
Schiţele de design ale lui Karl Schwanzer pentru sediul central BMW
au dezvăluit influenţa profesorului său, faimosul arhitect brazilian
Oscar Niemeyer carea fost responsabil, printre altele, în anii '50
pentru planificarea urbană a orașului Brasília, noua capitală a
Braziliei. Amplasamentul Turnului BMW a beneficiat de peisagistica
arhitecturală a lui Niemeyer şi a arătat cât a împrumutat Schwanzer
din conceptul arhitectural al mentorului său - elementul sculptural al
Turnului BMW şi corpul special al muzeului nu ar fi fost posibile fără
influența lui Niemeyer.
În secţiune transversală, turnul avea forma unei frunze de trifoi şi
reprezentat punctul central al ansamblului de clădiri noi. Înălţimea
de 99,5 metri era cea maxim permisă de legile de planificare urbană
din München în 1968. Această restricţie se baza pe înălţimea turnului
Frauenkirche din capitala Bavariei, care măsura 98,6 m. Astfel,
înălţimea unei clădiri nu putea depăşi 100 m. Cele 22 de etaje erau
formate din 18 etaje pentru birouri, inclusiv două pentru Consiliul
Director, patru niveluri tehnice, parter şi subsol.
În loc să se bazeze pe fundaţii, cei patru cilindri ai Turnului BMW
au fost concepuţi să fie suspendaţi de o construcţie în formă de
cruce, cu grinzi de oţel , dispusă pe acoperiş. În întreaga lume sunt
doar câteva exemple de asemenea "clădiri suspendate" şi nici
una dintre construcţii nu avea înălţimea designului lui Schwanzer
pentru BMW. În termeni de construcţie, aceasta însemna că primele au
fost finisate etajele superioare ale clădirii de aproape 100 metri
care au fost ulterior ridicare pentru a construi etajele de jos, spre
deosebire de manieră convenţională de construcție, de la bază spre
vârf. Cele patru elemente cilindrice ale fiecărui etaj erau construite
iniţial la sol, după care erau ridicate hidraulic şi completate în
numeroase segmente. Fiecare cilindru de 19 etaje - inclusiv un nivel
tehnic (care furniza segmentarea vizuală) - a fost suspendat de patru
"braţe-macara" uriaşe, dispuse în cruce pe acoperișul
clădirii susținute de un turn realizat din beton armat dispus pe
fundaţii foarte solide. Forţele uriaşe de extensie şi compresie au
fost absorbite de grinzile din beton armat aflate la mezaninul treimii
superioare a clădirii şi de conexiunile verticale şi de coloanele de
compresie de pe faţada exterioară. Această abordare de design şi
construcţie a oferit Turnului BMW o siluetă zveltă şi distinctivă, în
ciuda înălţimii impresionante şi masei suspendate de 16.800 de tone.
Mai mult, în termeni de planificare urbană, turnul în formă de trifoi
era în strânsă legătură cu designul împrejurimilor şi în acelaşi timp
s-a dovedit o modalitate foarte eficientă de promovare a companiei.
Prin forma unică, turnul lui Schwanzer a devenit un reper memorabil şi
un important element de identitate BMW.
Dar clădirea nu a însemnat doar aspectul exteriorului spectaculos: ca
design interior, Schwanzer a acordat prioritate mare problemei
ergonomiei. Ceea ce iniţial a fost privit de către directori ca fiind
prea futurist, prea departe de aplicarea în practică şi prea
experimental, a fost în cele din urmă considerat soluţia cea mai bună:
un plan circular pentru fiecare nivel, creat de cele patru coloane
individuale suspendate ale turnului. Aceste patru segmente circulare
formează designul frunzei de trifoi a planului exterior al clădirii
administrative. Arhitectul a ales această formă a clădirii bazându-se
exclusiv pe funcţionalitatea planului circular al etajului pentru
abordarea organizaţională modernă a activităţii de birou. Pentru Karl
Schwanzer unul din factorii determinanţi a fost optimizarea fluxului
comunicaţional în cadrul echipei. În această viziune, planul etajului
"trifoi" a rezultat în caracteristicile următoare pentru
designul birourilor moderne: trasee scurte pentru optimizarea liniilor
de comunicare şi organizarea a birourilor între departamente
individuale, flexibilitate maximă în configurarea spaţiului
disponibil. Chiar şi în prezent, cele patru segmente circulare ale
fiecărui etaj sunt folosite în principal ca birouri "open
space". În centrul fiecărui etaj se află două coridoare
intersectate, care fac legătura între birourile echipelor individuale.
Această arhitectură favorizează cooperarea prin linii scurte de
comunicare. Iar această abordare de planificare a birourilor în turn
reflectă principiul BMW al unei structuri ierarhice plane. Virtual,
fiecare membru al departamentului, de la stagiari la şeful de
departament, se află în biroul echipei - birourile individuale sunt
puţine şi departe unele de altele.
Procesul de construcţie
Perioada de construcţie a noului sediu central BMW Group şi a zonei
adiacente a fost stabilită pentru 26 de luni. Întrucât 70% din zonă
era afectată de activitatea de construcţie, operaţiunea a trebuit
efectuată în etape. Lucrările de excavaţie pe terenul fostei parcări
pentru uzina BMW au început la 16 iulie 1970. Ceremonia oficială de
inaugurare a construcțiilor a urmat la 28 iulie 1970. La două luni şi
jumătate de la începerea proiectului, fundaţia turnului şi cele două
etaje de deasupra subsolului erau realizate. După patru luni de al
demararea construcţiei, a fost ridicat elementul central al turnului
la la înălţimea totală de aproape 100 de metri prin procesului de
turnare Simcrete. A urmat crucea uriaşă de susţinere a sarcinii din
vârful turnului. Chiar şi atunci când această operaţiune era în
derulare, cele şapte etaje din vârful clădirii şi etajul tehnic
adiacent erau pregătite la bază. Ulterior, aceste etaje au fost
suspendate de crucea de susţinere prin utilizarea unor cabluri
pretensionate de oţel şi ridicare cu o presă hidraulică într-un ritm
de patru metri pe săptămână. În spaţiul eliberat sub aceste etaje acum
suspendate, un nou etaj putea fi pregătit în fiecare săptămână şi
ataşat la cele deja completate în vârf - în acelaşi timp se realiza şi
activitatea de montare a geamurilor şi a faţadei. În acest mod, cele
patru segmente cilindrice ale clădirii creşteau uniform de la sol, în
acelaşi ritm.
Deja închise, etajele terminate erau pregătite pentru ca activitatea
să înceapă în interior. Au fost montate instalaţiile, au urmat
podeaua, pereţii şi tapiţeria plafonului într-un ritm planificat
anterior cu minuţiozitate, nestingherit de activitatea de construcţie
a scheletului de la parter. Datorită prefabricatelor, arhitectura
turnului s-a realizat cu viteză mare - ca abordare de construcţie a
fost elegantă, eficientă şi rapidă. După 16 luni, operaţiunile de
ridicare a segmentelor etajelor au fost finalizate. Structura turnului
administrativ, faţada şi geamurile erau terminate, iar activitatea la
interior era de mult începută.
Ceremonia de încheiere a construcţiei a avut loc la 7 decembrie 1971.
În iulie 1972, la numai doi ani de la demararea programului de
construcţie, profilul exterior al întregului complex de clădiri,
suprafaţa exterioară şi peisagistica erau terminate. Când München a
găzduit Jocurile Olimpice de vară în 1972, Turnul BMW era finalizat şi
a putut fi văzut în toată splendoarea sa pentru prima dată. Încheierea
perioadei contractuale de construcţie a fost la 30 septembrie 1972.
Totuşi, înainte să înceapă mutarea în clădire la 22 ianuarie 1973,
activităţi suplimentare au fost efectuate şi a trebuit încheiat
designul interior. O zi a porţilor deschise a fost organizată la
mijlocul lunii decembrie 1972 pentru a permite angajaţilor să vadă
care le va fi viitorul loc de muncă. Ceremonia oficială de inaugurare
a noului complex de clădiri, cu un cost total de 109 milioane de
mărci, a avut loc la 18 mai 1973.
Cum şi-a făcut loc logo-ul pe acoperişul turnului
Conceptul lui Schwanzer a propus instalarea emblemelor corporate pe
crucea de susţinere a sarcinilor de pe acoperişul turnului. Şi totuşi,
autoritatea de urbanism din München a considerat că impactul vizual
asupra zonei ar fi prea mare. Efectiv, urbaniştii au spus că sunt
împotriva instalării logo-ului companiei - s-a iscat un litigiu
juridic. În ciuda acestui fapt, pentru a marca începerea Jocurilor
Olimpice, Eberhard von Kuenheim - preşedintele Consiliului Director la
acea vreme - a decis tipărirea emblemelor BMW pe pânze şi arborarea
lor la o înălţime de aproape 100 m pe faţadele de est, respectiv de
vest a suprastructurii acoperişului în "scop experimental".
Montarea logo-ului pe latura de vest a fost foarte importantă din
motive de promovare, pentru că emblema era vizibilă de pe Stadionul
Olimpic - intenţia a fost de a atrage atenţia spectatorilor Jocurilor
Olimpice. Prin afişarea logo-ului companiei contrat regulilor
oraşului, BMW a primit o amendă de peste 110.000 de mărci. Dar, după
negocieri îndelungi cu autorităţile locale, Consiliul Director a
primit permisiunea, în toamna anului 1973, de a afişa în permanenţă
logo-urile BMW pe cele patru laturi ale suprastructurii.
Turnul BMW: renovare şi modernizare 2004-2006
După peste 30 de ani de funcţionare, la trecerea în noul mileniu a
devenit clar că BMW Tower avea nevoie de renovare şi modernizare.
Contractul a fost câştigat lui Peter P. Schweger - arhitect originar
din Hamburg -, iar activitatea la aspectele structurale şi tehnice ale
clădirii a început în 2004. Totuşi, aspectul exterior al clădirii a
rămas neschimbat de-a lungul renovării: curăţarea tuturor elementelor
faţadei, noua izolaţie şi izolare fonică, precum şi înlocuirea celor
2.304 geamuri erau remarcate doar la o inspecţie atentă. Construcţia
colosală de susţinere a sarcinii, aflată pe acoperiş, a fost închisă
într-o carcasă bine ventilată pentru a preveni pătrunderea umidităţii.
Iar acoperişul a fost sigilat cu panouri sudate din oţel inoxidabil. O
atenţie sporită a fost acordată sistemului de protecţie în caz de
incendiu, care foloseşte ventilaţia sub presiune a scărilor cu supape
situate la intrări şi include un lift special pentru caz de incendiu.
Mai mult, au fost îmbunătăţite şi condiţiile de lucru ale celor din
turn. Sistemul de ventilaţi a aerului a fost completat de un sistem de
control al deschiderii geamurilor. Lumina naturală la locul de muncă a
fost îmbunătăţită datorită unui sistem de voleţi şi este susţinută
prin utilizarea unor corpuri de iluminat circulare controlate de
lumina naturală. După eliminarea cantinei din clădirea adiacentă
aripii de vest, s-a construit altă facilitate în clădirea vecină din
est, care are o cantină mai mare, cu un design contemporan. Întregul
sistem de lifturi ai "Celor patru cilindri" a fost şi el
supus renovării. În locul celor opt maşini originale din cele opt
puţuri de lift, acum sunt câte două cabine - una deasupra celeilalte -
în patru puţuri, câte un lift în alte două puţuri şi un lift pentru
caz de incendiu.
BMW „4 Cilindri“ în prezent
După 30 de ani de funcţionare, clădirea a trebuit adaptată la
cerinţele tehnice şi arhitecturale în schimbare ale unei companii
globale. În prezent, "Cei patru cilindri" sunt aproape
neschimbaţi în ceea ce priveşte aspectul exterior, iar interiorul
rămâne la fel de spectaculos şi futurist ca şi acum 40 de ani.
Activitatea de renovare a menţinut caracterul său de clădire cu design
inovator, de avangardă, şi a dezvoltat şi îmbunătăţit principiul de
bază al transparenţei, care a fost unul din obiectivele inițiale.
Datorită şi dezvoltării sistemului de gestiune a energiei şi
resurselor, revizia a permis reducerea costurilor de operare cu 50%.
În 2013, Turnul BMW oferă un mediu de lucru unic pentru 1.500 de
angajaţi ai BMW Group.
Filosofia arhitecturală BMW: "Construit pentru comunicare"
Prin designul exterior şi interior inovator al "Celor patru
cilindri", Prof. Karl Schwanzer a pus bazele unei filosofii
arhitecturale la BMW, care a început la finalul anilor '60 şi este
valabilă şi în prezent. În conformitate cu principiul "construit
pentru comunicare", această filosofie influenţa fluxul
activităţii interne şi contribuia la redarea imaginii publice a companiei.
De atunci, arhitectura remarcabilă cu un grad înalt de
funcţionalitate a fost o caracteristică a companiei. Centrul de
Cercetare şi Inovaţie (FIZ), construit între 1984 şi 1990, este o
fabrică spaţioasă de idei, ale cărei segmente interconectate au fost
concepute special pentru a pune în practică principiul călăuzitor al
activităţii bazată pe echipă şi comunicare. Toate unităţile
specializate ce sunt implicate în dezvoltarea şi pre-producţia
automobilelor au sediul aici. Dezvoltat de HENN Architekten din
München, construcţia proiectului a fost integrată în procesele de
producţie a maşinilor. Şi aici, comunicarea între angajaţii şi
echipele implicate în diferite proiecte a fost o prioritate.
Zaha Hadid Architects din Londra a creat clădirea centrală a uzinei
BMW din Leipzig, care a fost inaugurată în 2005. Structura prezintă un
concept spaţial deschis unic, creat pentru a susţine comunicarea şi
interacţiunea umană. Prin utilizarea celor mai scurte trasee posibile
sunt conectate principalele zone de producţie. În 2005, designul a
primit Premiul German pentru Arhitectură.
Arhitectura spectaculoasă a BMW Welt - şi ea recompensată cu premii
importante -, creată de echipa vieneză de arhitecţi Coop Himmelb(l)au
şi deschisă în 2007, este cea mai populară atracţie turistică a
Bavariei şi atrage anual milioane de vizitatori. Ca
"vitrină" a mărcii, BMW Welt surprinde vizitatorii atât în
interior, cât şi la exterior prin estetica şi funcţionalitatea
neconvenţionale ale designului.
2. Muzeul BMW.
Primul spaţiu tip muzeu pentru produsele BMW clasice a fost dezvoltat
la uzina BMW din München la jumătatea anilor '20, unde, cu începere
din 1925, compania şi-a expus creaţiile într-o cameră special
amenajată în perimetrul fabricii. Chiar dacă accentul era pus pe
exponatele de epocă, ocazional erau prezentate şi produse actuale. În
1966, pentru a marca a 50-a aniversare a companiei, acest pavilion
expoziţional original a fost supus unei reorganizări de amploare.
Muzeul extins din uzina BMW a fost deschis oficial la 20 ianuarie
1967. În premieră, muzeul a fost promovat publicului larg şi porţile
sale erau deschise oricărui vizitator interesat de istoria BMW. Cu
toate acestea, disponibilitatea spaţiului şi numărul de exponate
istorice au rămas la un nivel modest, iar amplasarea muzeului în
cadrul uzinei a descurajat mulţi din potenţialii vizitatori.
Abia la începutul anilor '70, odată cu construcţia noului sediu
general al BMW Group, muzeul a atras atenţia unui public mai larg prin
arhitectura independentă şi reprezentativă din afara perimetrului
fabricii. Chiar dacă juriul pentru competiţia de arhitectură din 1968
nu a specificat designul unui muzeu auto, arhitectul vienez Prof. Karl
Schwanzer a inclus în proiectul său şi o clădire externă şi
independentă pentru expunerea automobilelor, care avea tot un plan
circular al secţiunii. În viziunea juriului, propunerea construirii
unui Muzeu BMW la intersecţia dintre Petuelring şi Lerchenauer Strasse
în designul lui Schwanzer a fost o idee inspirată, din moment ce forma
- bazată tot pe segmente circulare - se potrivea cu ansamblul general
de clădiri. "Museum Bowl" era în perfectă armonie cu alte
structuri cilindrice sau circulare din imediata vecinătate - printre
care turnul televiziunii, numeroase gazometre şi un sens giratoriu.
Aşa că, la întrunirea Consiliului de Administraţie de la Bad Homburg,
la 2 decembrie 1968, Schwanzer a fost mandatat să construiască Turnul
BMW, dar şi să integreze retroactiv în contractul de construcţie
conceptul său pentru un muzeu independent.
Muzeul BMW şi Jocurile Olimpice de vară
Activitatea la Muzeul BMW a început în primăvara anului 1971, la nouă
luni după demararea construcţiei la clădirea de birouri. Amplasat în
imediata vecinătate a Stadionului Olimpic - cu structura transparentă
şi aerisită a acoperişului -, Muzeul BMW a fost gândit ca
"nava-amiral" de atragere a spectatorilor către marca BMW pe
durata Jocurilor Olimpice. Vara anului 1972 a fost o ocazie pentru
Republica Federală Germania de a fi apreciată de mapamond - iar Muzeul
BMW a fost un element al acestei perspective internaţionale noi. Chiar
dacă forma sa argintie şi strălucitoare era asociată cu un exterior
compact şi închis, interiorul a fost gândit să fie unul primitor
pentru public. Structura Muzeului BMW a fost finalizată în acelaşi
timp cu Stadionul Olimpic din München, la timp pentru începerea
Jocurilor Olimpice de vară din 1972.
Muzeul BMW: arhitectură şi design
Alături de turn, muzeul cu forma unei cupe a fost al doilea punct de
atracţie arhitecturală în complexul de clădiri conceput pentru BMW de
Prof. Karl Schwanzer. Arhitectul a dezvoltat un cadru interior din
coloane circulare, rampe pentru umplerea spaţiului şi platforme
aparent suspendate în aer. Învelişul exterior din beton relativ
subţire era inspirat din principiul auto al caroseriei autoportante.
Acoperişul măsura 40 de metri în diametru. Pe de altă parte, structura
interioară se sprijinea pe şase coloane solide, de diferite înălţimi,
ridicate în spaţiul creat de cupă.
Clădirea muzeului i-a permis lui Schwanzer să integreze
"habitatul natural" al automobilului - şosele, poduri,
parcări - într-un spaţiu relativ limitat. Conceptul de bază a fost
aducerea mediului rutier în spaţiul expoziţional transformat; sub nici
o formă el nu a dorit să creeze pentru BMW un muzeu static şi
convenţional sub forma unui depozit de exponate.
În acelaşi timp, în combinaţie cu centrul de educaţie situat în
clădirea mică adiacentă, muzeul a devenit principala preocupare a
programului BMW de relaţii publice. Forma de cupă a clădirii - pare
impenetrabilă din exterior - a fost suficientă pentru a suscita
interes. Doar piedestalul de sticlă de la intrare permite vizualizarea
ocazională a interiorului. Muzeul avea rolul de a forma legătura între
uzină, produs şi public, iar prin evenimente special organizate a
devenit o instituţie permanentă în viaţa culturală a oraşului München.
Odată intrat în muzeu, vizitatorul urma un traseu din vârf spre bază.
Înainte de a ajunge pe platforma cea mai înaltă, pe scară rulantă
galbenă şi neobişnuit de lungă, vizitatorului putea vedea în urcare
segmente ale expoziției. Imaginile proiectate pe pereţii interiori ai
cupei contribuiau la crearea unei iluzii iniţiale de mişcare. Apoi, o
rampă în spirală ducea vizitatorul de pe o platformă pe alta, maşini
de epocă, motociclete, maşini de curse şi motoare, toate
reprezentative pentru diferite game de produse care formează
patrimoniul BMW. Exponate mai detaliate din punct de vedere tehnic
erau prezentate în containere sferice de plexiglas, aparent plutitoare
– concept inovator la acea vreme. Textele însoţitoare explicau
importanţa istorică şi detaliile tehnice. Maşinile şi motocicletele nu
erau expuse doar pe cele cinci platforme circulare, ci erau fixate şi
pe pereţi, în unghiuri dinamice care sugerau abordarea unor viraje în
viteză. Geamurile înguste aveau fante în partea inferioară a peretelui
exterior pentru a crea o legătură cu lumea exterioară.
Schema coloristică a muzeului - cu argintiu, alb şi albastru închis -
are rolul de a transmite eleganţă şi calitate, dar reprezintă subtil
şi culorile logo-ului BMW, care apare ca element grafic cu diametrul
de 40 de metri pe acoperişul muzeului - vizibil doar de sus.
Muzeul BMW: concept expoziţional
La momentul deschiderii oficiale în 1973, Muzeul BMW avea un design
unic. Combina arhitectura remarcabilă cu un concept complet nou de
transmitere a informațiilor, ceea ce făcea ca Muzeul BMW să devină un
model pentru nenumărate alte muzee din lumea întreagă. De la
deschidere, Muzeul BMW a fost privit ca un loc care reflectă istoria
mărcii BMW, dar şi un spaţiu care plasează trecutul în contextul
prezentului şi al viitorului. Când a fost inaugurat în 1973,
obiectivul Muzeului BMW nu a fost acela de a impresiona vizitatorii cu
colecţii ample de exponate istorice, ci mai degrabă de a-i încânta
printr-o confruntare pe viu cu teme legate de mobilitate, comunicare
şi schimbări structurale în societate.
Renovarea şi extinderea Muzeului BMW
Pe lângă renovarea clădirii administrative adiacente pe Petuelring,
sistemele tehnice şi conceptul Muzeului BMW au fost supuse unei
reorganizări generale al începutul noului mileniu. Mutarea cantinei
turnului şi sălilor de evenimente ale aripii de vest au oferit şansa
unei extinderi generoase a Muzeului BMW care devenise înghesuit. Din
2002, Atelier Brückner (societate din Stuttgart specializată în
arhitectură şi design expoziţional) şi agenţia berlineză de media ART
& COM au colaborat cu departamentele specializate de la BMW pentru
a crea un nou concept expoziţional care să reflecte şi să dezvolte
principiile originale ale muzeului.
Parterul Muzeului BMW a fost mărit de cinci ori, la 5.000 m2, prin
adăugarea clădirii mici din vecinătate. Această structură, două treimi
este la subsol, a fost golită complet, iar interiorul a fost
transformat în şapte "case" parţial transparente, dispuse pe
trei niveluri, conectate de o serie de „poduri”, „drumuri” şi „pieţe”.
Fiecare casă este dedicată unui aspect important din istoria BMW, cu o
„piaţă” centrală mare disponibilă pentru organizarea evenimentelor.
Clădirea adiacentă găzduieşte acum expoziţia permanentă a Muzeului
BMW, în diferite camere şi săli cu o suprafaţă de 4.000 metri pătrați,
în timp ce spațiul inițial este dedicat acum expoziţiilor temporare pe
teme specifice.
Şi după redeschiderea din 21 iunie 2008, fascinaţia mărcii BMW rămâne
pilonul central al conceptului muzeului. Totodată, noul muzeu se
poziţionează ca reflectare autentică a mărcii, transmiţând
vizitatorilor - printr-o varietate de abordări - spiritul său
inovator, puterea şi dinamismul. O atenţie deosebită a fost acordată
noilor tehnici de prezentare, care pun lumina reflectoarelor pe 130 de
exponate originale, evidenţiind totodată şi noua arhitectură a
clădirii. Un traseu central al muzeului, sub forma unei şosele,
stabileşte un cadru urban, conduce vizitatorii într-o călătorie
tematică prin timp şi spaţiu, dar oferă şi o gamă vastă de expuneri,
prezentări tematice şi aspecte individuale ale mărcii BMW.
Cu peste 500.000 de vizitatori pe an, noul Muzeu BMW este al doilea
cel mai vizitat muzeu din oraşul cultural München - şi unul dintre
cele mai populare muzee din Germania.
3. Date & cifre.
Cronologie
14 iunie 1966- Prezentarea planurilor de
construcţie a noii clădiri administrative în şedinţa Consiliului Director
14 mai 1968 - noiembrie 1968 - Caiet de sarcini şi competiţie
decembrie 1968 - Contract câştigat de Prof. Karl Schwanzer
decembrie 1968 - iulie 1970- Adaptarea
designului şi planificare detaliată
16 iulie 1970 - Punerea pietrei de temelie şi începerea lucrărilor de
excavare în Dostlerstrasse
28 iulie 1970 - Ceremonia oficială de începere a construcțiilor
aprilie 1971 - Începerea construcţiei muzeului
7 decembrie 1971 - Ceremonia de încheiere
iulie 1972 - Încheierea scheletului clădirii şi a zonelor parcului
august 1972 - Pentru Jocurile Olimpice: mashuri
cu logo-urile apar pe faţadele de est şi vest
30 septembrie 1972 - Finalul perioadei contractuale de construcţie
octombrie 1972 - ianuarie 1973 - Designul interior
decembrie 1972 - Ziua porţilor deschise pentru angajaţi
22 ianuarie 1973 - Începerea mutării în clădire
18 mai 1973 - Ceremonia oficială de deschidere pentru Turn şi Muzeu
Noiembrie 1973 - Montarea logo-ului companiei
din 29 octombrie 1999 - Turnul primeşte statut de clădire monument
aprilie 2004 - Începerea lucrărilor de renovare la Muzeul şi Turnul BMW
august 2006 - Reocuparea Turnului după renovare
21 iunie 2008- Deschiderea noului Muzeu BMW după
perioada de renovare şi extindere
aprilie 2013 - Sediul central BMW a fost votat unul din cele mai
impresionante sedii centrale de companie din lume
Date & cifre.
Turnul BMW
Construcţie (finalizare exterior): 1970 – 1972
Ceremonia de completare: 7 decembrie 1971
Deschidere oficială: 18 mai 1973
Arhitect: Prof. Karl Schwanzer
Arhitect pentru renovare: Peter P. Schweger
Cost: aprox. 100 milioane de mărci
Înălţime: 99,5 m = înălţimea aproximativă a Frauenkirche din München
Etaje: 22 (18 etaje de birouri în Turn)
Elemente de sticlă pe faţada din aluminiu: 2304
Masă (Turn): 16 800 t
Suprafaţă construită: 14 730 m²
Suprafaţă utilă: aprox. 53 000 m²
Locuri de muncă: aprox. 1.500
Muzeul BMW
Construcţie (finalizare exterior): 1971/1972
Deschidere: 18 May 1973
Arhitect: Prof. Karl Schwanzer
Arhitect pentru renovare: Atelier Brückner
Designul extinderii muzeului:ART & COM
Diametrul Museum Bowl: 40 m
Suprafaţa Museum Bowl: 1 000 m²
Suprafaţa clădirii inferioare: 4 000 m²
Spaţiu expoziţional total: 5 000 m²
Suprafaţă netă totală:10 000 m²
Suprafaţă brută: 12 200 m²
Număr de etaje: 3 în zona expoziţională permanentă, 5 în Museum Bowl
Număr total de camere: 25
Lungimea unui tur: aprox. 1 km
Număr de exponate: aprox. 130
Număr de vizitatori anual: peste 500.000
"Cel mai mare turn tetracilindric din lume - un reper pentru
oraşul München alături de Parcul Olimpic. Compact ergonomic în
interior şi cu contururi clare la exterior, este un experiment
îndrăzneţ ca realizare şi un reper în istoria arhitecturii. BMW a
creat spaţiu pentru afacerea sa în expansiune, cu un centru
administrativ al Noii Clase." (memo intern, 1973)